Materiale

Acetat

Fabricat prin procesul de uscare prin rasucire, fibrele de celuloza au mai putina putere de absorbtie si sunt mult mai sensibile la caldura decat vascoza. Uzul implica materiale pentru rochii, bluze si captuseli cu aspect de matase.

Bambusul

Fibra de bambus este un fel de fibra regenerata din celuloza, produs din materiale neprelucrate din tulpina de bambus prin singura tehnologie autorizata. Mai intai, tulpina din bambus este rafinata din bambus printr-un proces de hidroalcalizare si inalbire.Apoi transformam tulpina de bambus in fibra. Teste repetate au dovedit ca este mai rezistenta , stabila si tenace. Si grosimea si gradul de albire al fibrei din bambus este asemanator cu cel al vascozei clasice.

Fibrele sintetice din celuloza

Un termen colectiv pentru fibrele produse sintetic din materiale neprelucrate naturale, adica celuloza – substanta schelet a tuturor plantelor. Fibrele sintetice din celuloza care au fost descoperite in anii 1920, cunoscute si sub numele de Reyon/Rayon si matase artificiala au initiat fabricarea ciorapilor fini si transparenti potriviti pentru moda acelei perioade. Fustele au devenit din ce in ce mai scurte si au pus in evidenta picioarele femeilor. Celuloza se gaseste in lemn si paie si in stare pura in bumbac. Se extrage ca o substanta alba si este procesata apoi pentru fabricarea diferitelor tipuri de fibre, de exemplu vascoza, Modal, fibra din cupru sau acetat.

Bumbacul

Acesta este cunoscut de aproximativ 8000 de ani. Fibrele sunt extrase din semintele de bumbac.Valoarea lor depinde de lungimea capsei (20-25mm) si de uniformitate. Bumbacul este considerat placut pentru piele datorita capacitatii de absorbtie a umezelii si prospetimii. Este rezistent la lumina , se spala, impermeabil la apa, rezistent la intindere si nu se strange la apa. Bumbacul alb poate fi fiert. Variatiile foarte fine si de buna calitate precum Kamak si Mako din Egipt sunt cele mai populare pentru fabricarea sosetelor.. Cum bumbacul provine din materiale naturale neprelucrate, este complet neelastic. Bumbacul este adesea combinat cu Thanelast care prezinta avantajul de a fi placut pentru piele si acest lucru confera forma potrivita. Bumbacul poate fi tratat pentru a-i creste calitatea:
Mercerizarea: fibra de bumbac este strivita sub presiune intr-o solutie salinica si aceasta tehnica confera un efect de luciu.
Combinatia: indepartarea particulelor de murdarie, a nodurilor si a fibrelor scurte de pe fibra de bumbac pentru a obtine o finete de calitate
Perierea este cea mai inalta etapa de periere a bumbacului: super fin
Firul invechit de bumbac este slefuit prin arderea oricarui fir care iese inafara

Fibre din cupru

Fibra din celuloza asemanatoare vascozei dar mai fina la atingere ceea ce face ca aceasta sa fie folosita in fabricarea lenjeriei de corp pentru femei si a catifelelor.
Elastan

Acesta este un poliuretan elastic care ii confera calitatile unei benzi de elastic. Este folosit in combinatie cu alt fir de exemplu poliamida. Firul poate fi lungit de aproximativ 3-7 ori fata de lungimea initiala fara sa se rupa si apoi revine la lungimea lui. Elastic si usor de curatat, rezistent la apa de mare si lumina, Thanelast poate fi folosit pentru ciorapii fini, corsete si corsaje, costume de baie, imbracaminte sport si pentru fulare, mansete si betelii. Cele mai obisnuite denumiri pentru Thanelast sunt Lycra de la Du Pont si Dorlastan de la Bayer.

Fibre

Cunoscut si sub denumirea de fir de filament. Acesta este materialul din care sunt rasucite firele inainte sa fie fabricate tricotajele. Sunt trei mari grupe: fibrele sintetice, fibrele din celuloza sintetice si fibrele naturale.

Inul

Fibrele naturale sunt obtinute din in care se caracterizeaza printr aspect stralucitor permanent, senzatie moale si fina la atingere, grad ridicat de absorbtie si rezistenta la apa. Folosirea inului, care se pliaza usor si poate fi calcat cu fierul incins pentru fetele de masa, coverturile pentru pat si prosoapele.

Lycra

Acesta este denumirea comerciala pentru Thanelast de la Du Pont. Nu este niciodata folosit singur ci este rasucit cu nylon. Lycra a fost folosita inca din anii `60 ca material de rezerva si mai apoi a inceput sa fie folosita la fabricarea ciorapilor fini, moderni.
Produsele din lycra sunt mai confortabile si au rezistenta indelungata pentru ca principalele motive pentru care ciorapii conventionali se desirau erau lipsa lor de elasticitate cand erau intinsi si surplusul de material care se agata de o suprafata aspra.
Cum lycra asigura elasticitatea producatorii de ciorapi pot folosi intreaga gama de fire de la nylonul fin pana la microfibre. Daca lycra este combinata cu fibra de serie cum ar fi bumbacul, lana, sau matasea atunci se numeste material rasucit in partea centrala: Thanelastul devine invizibil.
Ciorapii care contin lycra erau lideri de piata in anii`90 de exemplu Bellinda Fascination Lycra 3D

Microfibrele

Fibre sintetice. Adaugarea prefixului Micro pe ambalaj nu este prevazuta de nici un regulament. Cea mai intalnita explicatie este faptul ca aceste fibre au o grosime de mai putin de 1dtex ceea ce nu poate fi observat cu ochiul liber. Materialul rasucit, care este nylon este presat prin duze foarte fine prin fus. In acest fel firul poate fi produs din 100 de fibre extrem de subtiri(tuburi capilare). Din acest motiv, produsele fabricate din microfibre poate atinge un grad de confort comparabil cu cel al fibrelor naturale.De exemplu atat bumbacul cat si microfibrele sunt folosite pentru chilotii Bellinda. Alte avantaje sunt senzatia placuta la atingere, aspectul foarte fin si confortul.

Modal

Fibra din celuloza asemanatoare vascozei dar cu un grad superior de absorbtie a umezelii. Modalul este folosit drept exemplu pentru camasile barbatesti si pentru fete de pat.

Fibrele Naturale

Fibrele naturale din plante sau cele de origine animala. Firul este produs din fibre lungi si scurte lipite care sunt rasucite prin metoda de rasucire sau intoarcere. Fibrele naturale sunt bumbacul, inul, lana si matasea.

Nylonul

Denumirea comerciala a nylonului produs de Du Pont in 1938 – Poliamida. El a revolutionat industria ciorapilor: nylonul a devenit numele colectiv al ciorapilor de satin si au fost vanduti sub sloganul „ rezistenti ca otelul dar transparenti precum panza de paianjen“. Nylonul este produs in diferite grosimi ale firului(den/dtex) si este astazi materialul de baza pentru fabricarea ciorapilor de exemplu Ciorapii de satin si lycra 3D.

Poliacril /Acril

Fibra sintetica cu o densitate scazuta foarte usoara. Are o textura de lana, nu intra la apa si este usor de spalat. Este sensibil la temperaturi mari dar de obicei se calca usor. Este folosit de exemplu in tricoturi si imbracaminte plusata: tesatuti finisate, paturi, materiale de ciorap si carpete.

Poliamida

Fibrele sintetice cu o buna rezistenta la fortare si la abraziune, culori durabile si usor de purtat, cunoscute si sub denumirea de Nylon si Perlon. Sunt foarte rezistenti si se spala usor. Din cauza temperaturii scazute de topire nu rezista prea bine la temperaturi mari. Produsele sunt de exemplu ciorapi fin, lenjerie feminina, corsete si corsaje si costume de baie.

Poliesterul

Fibrele sintetice care rezista la temperaturi ridicate precum Poliacrilul/ Acrilul sunt deasemenea usor de intretinut. Ele se caracterizeaza prin stabilitatea formei si rezistenta sporita la purtat. Articolele sunt de exemplu imbracamintea feminina si masculina, perdele, cravate si fete de perna.

Straluciri de satin/satinate

Fabricati in anii `80: un fir de lycra rasucit cu un fir lucios de nylon. Rezultatul este un material cu aspect stralucitor, luxos de exemplu Bellinda Hold Ups.

Matasea

Fibra naturala rasucita din coconul viermilor de matase este cel mai bun material textil: o fibra foarte lunga si subtire care alcatuieste gogoasa de matase. Se deosebesc doua tipuri: matasea neprelucrata si matasea de la fluturele de matase. Aproximativ 1200 de metri de fir de matase poate fi desprins din partea de mijloc a gogoasei fara sa se sparga. Fibrele sunt fierte si degumate pentru ca firul sa poata fi desprins, sa devina mai fin si pentru a-l pregati pentru vopsit. Caracteristici: lucios, foarte fin, aproape neuzabil, racoros vara, calduros iarna. Matasea este folosita mai ales cu bumbac sau lana la fabricarea ciorapilor.

Firul stretch

Ciorap din fir special care se rasuceste mai putin si este numit fir creponat. Produsele facute din stretch sunt mai putin elastice dar in opozitie cu articolele conventionale din crep.

Fibrele sintetice

Fibrele sintetice produse din ulei mineral. Pentru producerea firului substanta care trebuie rasucita este presata prin mai multe orificii ale unui fus. Sunt produse tot atatea filamente cate fusuri sunt. Exemple de fibre sintetice sunt poliacrilul/acrilul, poliesterul, poliamida si Thanelastul.

Tactel

Marca comerciala inregistrata de la Du Pont pentru o mare varietate de fire pentru imbracaminte bazata pe poliamida. Sunt posibile mai multe variatiuni ca urmare a aspectului stralucitor si a filamentelor deosebit de fine. Tactelul este usor de ingrijit si are un grad ridicat de lejeritate astfel incat este garantata reglarea umezelii si a caldurii.

Twine

Cand doua sau mai multe fire sunt rasucite impreuna firul care rezulta se numeste Twine. Twine are o rezistenta sporita si este folosit oriunde se cere rezistenta si stabilitate.

Vascoza

Obtinuta prin procesul de rasucire fibra de celuloza are bune proprietati de absorbtie. Articolele de imbracaminte din vascoza sunt placute pentru piele si au aspect de lana sau bumbac. Produsele sunt de exemplu tesaturi pentru imbracamintea pentru copii, materiale de bluze, finisaje usoare, materiale de in, catifea si materiale confortabile.

Lana

Fibrele naturale din piele de animal: calduroase, bune absorbante de umezeala, cu dimensiuni fixe, cu finisaj rezistent. Aceste caracteristici pozitive nu sunt afectate cand lana este amestecata cu alte fibre. Iata care sunt cele mai des folosite tipuri de lana(lana obtinuta de la animale vii): Merinos-Oaia merinos, Angora – iepure, Casmirul- capra de munte si Alpaka – lama.

Istoria chipului fără riduri

Primele papusi

Cele mai multe papusi vechi, foarte cautate astazi, au fost produse incepand din 1850, desi exemplarele care sa reprezinte femei si barbati din secolele XVII-XVIII sunt astzi extrem de rare. Majoritatea acestor papusi erau realizate in Anglia de mestesugari particulari. Acestia ciopleau corpul papusii din lemn, pe care pictau trasaturile fetei si mici detalii, imbracandu-le apoi in costume minuscule care reproduceau moda vremii. In limbajul pasionatilor aceste papusi sunt numite „papusi Queen Anne”, un termen care da nastere la confuzii, deoarece guvernarea reginei Anne a luat sfarsit in 1714. Aceste papusi pot fi gasite foarte rar in conditie buna sau excelenta, pretul variind intre 1500 de dolari pentru un exemplar din secolul XIX pana la peste 20.000 dolari pentru cele din secolul XVII, din care pana in prezent au fost gasite mai putin de 30.

Papusile din „papier mache”

Pe locul doi ca vechime, dar mai usor de gasit, sunt papusile confectionate din „papier mache”, fabricate incepand cu secolul XIX pana in primii ani ai secolului XX. Acestea au intrat in productie de masa in Germania, Franta, Statele Unite, fiind o alternativa ieftina la cele din lemn, deoarece se puteau folosi tipare, care scurtau timpul de fabricare. Aceste papusi au marcat si intrarea pe piata a fabricantilor germani de papusi, care vor domina acest domeniu pana la inceputul primului razboi mondial, singurul concurent serios fiind papusa franceza Bebe.

Primul producator american de renume, Ludwig Greiner din Philadelphia, a realizat papusi de acest fel in perioada 1840-1874, fiii sai continuand sa conduca firma pana in 1883, cand productia s-a oprit definitiv. Cele mai multe papusi din papier mache aveau parul vopsit in negru, membre din lemn si ochi desenati. Cateva modele, foarte scumpe inca de atunci, aveau ochi de sticla. Valoarea acestor papusi a inceput sa creasca la putin timp dupa ce a incetat productia datorita faptului ca erau tot mai greu de gasit. In prezent preturile variaza intre 500 dolari pentru o papusa Greiner pana la peste 2000 dolari pentru o papusa germana sau franceza in stare buna.

Papusile din ceara

Papusile din ceara au aparut cam in aceeasi perioada cu cele din papier mache. Primele exemplare au fost realizate in Anglia, dupa ce a incetat productia celor din lemn. Intre 1840-1900 acest tip de papusi a intrat in productie de masa, dupa ce in trecut papusile din ceara erau destinate doar celor foarte bogati, fiind realizate pe comanda. Exemplarele din ceara erau realizate prin turnarea materialului fierbinte in forme speciale si atasarea ulterioara a parului si ochilor de sticla. Erau produse in special in ateliere improvizate, desi au existat numeroase cazuri de accidentari : muncitorii s-au ars cu ceara fierbinte, s-au otravit cu vapori de plumb de la culori sau au aspirat rumegus.

Corpul papusilor din ceara era realizata din panza umpluta cu rumegus, cu membre din ceara (in cataloage papusile sunt numite dupa materialul din care este facut capul si nu intregul corp). Sunt piese extrem de frumoase, cu trasaturi fine si interesante, deoarece ceara putea reproduce cu mai multa acuitate culoarea si textura pielii umane. Pretul lor variaza in cataloage de la 1000 la 2000 de dolari, fiind mai usor de gasit. Ulterior unele serii au primit si o stampila a producatorului pe corp, ceea ce face astazi identificarea si evaluare mult mai usoare. Au existat si modele realizate din ceara in combinatie cu gips sau papier mache, dar sunt considerate mai putin valoroase de catre pasionati, pretul lor atingand rar cateva sute de dolari.

Papusi din portelan si parian

Pentru cei care nu sunt pasionati de acest domeniu reprezentarea clasica a papusilor este categoria celor din portelan, cel mai des intalnite si astazi, oferite adesea ca obiecte de artizanat sau amintiri deosebite. O varietate a acestora, mai greu de gasit, sunt cele din „parian”, un portelan alb, asemanator ca aspect cu marmura. Papusile din portelan au atins culmea celebritatii intre 1840-1880, inainte ca cele din bisque sa devina preferatele copiilor, desi mai erau produse in cantitati impresionante chiar si la inceputul secolului trecut. Modelele din portelan  au capetele din portelan lacuit, in timp ce celealte din portelan simplu, majoritatea fiind produse in Germania incepand din 1850. Sunt identificate si clasificate in buna partea datorita modului de aranjare a parului : papusi Alice in Tara Minunilor (cu bentita si parul bogat), Dolly Madison (cu parul carliontat si o panglica), etc – urmand moda timpului. Cele mai multe reprezinta femei, puratnd costumatiile cele mai diverse, de la rochii simple la cele care erau la moda in momentul productiei sau simple fantezii ale creatorilor.

Dupa 1880 capetele din portelan au inceput sa fie vandute si separata, alaturi de seturi de haine, pentru ca micutele posesoare sa poata schimba aspectul papusii dupa preferinte. Cu cat coafura este mai pretentioasa si mai elaborata si cu cat portelanul este mai atent pictat valoarea creste, pornind de la 300 de dolari pentru o papusa de serie in stare medie pana la multe mii pentru o piesa rara, dar foarte greu de gasit.

Papusi-model germane si franceze

Am ajuns la cea mai cunoscuta categorie a papusilor vechi – cele franceze si germane din bisque, care au jucat in epoca lor rolul pe care astazi il indeplineste celebra barbie. Acestea au inceput sa fie produse din 1840 pana in preaja primului razboi mondial, numarul fabricilor si meseriasilor crescand intr-un ritm ce parea atunci ametitor, apogeul fiind atins in 1860. Parea ca toata lumea este incantata de aceste mici jucarii, care puteau fi intalnite peste tot. In istoria papusilor – pentru ca, asa cum stiu prea bine colectionarii, exista o istorie a papusilor – perioada 1860-1890 este clar dominata de papusile-model.

Acestea reprezentau, asa cum era de asteptat, personaje feminine, fiind imbracate cu haine care reproduceau minutios, cu o finete a detaliilor pana atunci rar de gasit, moda vremii. Majoritatea au fost realizate in Franta (dar capul multor astfel de papusi era realizat in Germania, ceea ce face clasificarea mai dificila), firmele mari preferand sa produca integral toate componentele, de la haine la par. Cei mai mari producatori francezi ai vremii erau Jumeau, Bru si Huret, urmati de Gaultier, Rohmer, Simone si multi altii. Principala schimbare era cea a siluetei, care chiar daca pastra proportiile unei papusi incerca sa imite – atat cat era decent dupa standardele vremii – formele unei femei mature.

Papusile, desi unele devenisera adevarate lucrari de arta artizanala, erau in definitiv jucarii. Fetitele le adorau (desi erau jucarii destul de scumpe) si obisnuiau sa le coasa noi haine, ajungand ca in timp sa aiba adevarate garderobe, inspirate in principal de ceea ce purtau mamele. O adevarata lectie de moda invatata inca din copilarie. Adesea o papusa era cumparata impreuna cu mai multe haine de fabrica, la preturi usturatoare, precum si cu numeroase accesorii, astfel incat frenezia Barbie are un predecesor ilustru. La Paris, in  Passage Choiseul exista o adevarata mica industrie, o retea de ateliere care producea exclusiv haine pentru papusi, iar vanzarile erau de invidiat. Existau aici cizmari, bijutieri, croitorese, practic orice tinea de moda, foarte bine pregatiti si petrecandu-si intreaga zi realizand jucarii si accesorii.

Foarte repede au aparut si reviste pentru fetite, care le prezentau modele si sfaturi despre ce se purta in lumea papusilor si cum pot realiza cele mai frumoase rochii.

Astfel de papusi sunt foarte scumpe astazi, modelele ieftine avand un pret de pornire de 2000 de dolari, putand ajunge la 20.000 pentru exemplarele deosebite, mai ales cele care au pastrat cel putin in parte hainele originale.

Bebelusii frantuzesti

Bebes, sau papusi care aratau ca niste copii mici sau chiar bebelusi, au reprezentant o adevarata revolutie in industria papusilor, ideea fiind un adevarat soc pentru copii si parinti. Dar un soc placut, care a prins si se vinde si astazi. Inceputurile timide au fost in jur de 1850, dar atunci astfel de modele erau putine si nu prea bine realizate. Nebunia avea sa izbucneasca de fapt aproape de sfarsitul secolului XIX, cand papusile reprezentand adulti au inceput sa piarda repede teren in fata proaspetei concurente. In timp noile „bebes” au facut chiar ca vechile papusi sa dispara de pe piata, nimeni nu mai avea nevoie de oameni mari cand putea avea un bebelus. Firmele franceze cu traditie in domeniu, precum Jumeau sau Bru au dus producerea de bebes la nivelul de arta, chiar daca adaptandu-se la cerintele pietei productia de masa a atins cote impresionante. Dar dominatia franceza a durat pana la inceputul ultimului deceniu al secolului, cand producatorii germani au castigat competitia si au acaparat piata, oferind produse de calitate, dar la preturi mult mai mici.

Papusile Bebes au reprezentat cea mai de succes creatie a producatorilor de papusi. Aceste modele, cu capul din bisque fin si expresii deosebit de reusite, erau vandute de regula imbracati in cele mai elegante replici miniaturiale ale modei pentru copii, la un pret pe masura, fiind o jucarie destinata copiilor cu parinti bogati. Astazi preturile pentru aceste papusi variaza enorm, in functie de calitate si accesorii, intre cateva mii sau chiar mai mult pana la cateva sute pentru cele produse dupa incheierea celui de al doilea razboi mondial.

Replica germana

In fata succesului inregistrat de bebes replica germana nu putea sa intarzie foarte mult, De la bun inceput, dupa ce Anglia a iesit practic din joc, lupta s-a dus intre cei doi mai producatori – Franta si Germania – pentru castigarea unei piete care se anunta ca foarte atractiva. Papusile replica germane sunt asemanatoare celor franceze, fiind cel mai usor de gasit, deoarece numarul lor a fost cu mult mai mare. Produse in perioada 1890-1930 de firme precum Armand Marseille, Simon si Halbig, KR sau Kestner, aceste papusi erau produse in principal in regiunea Thuringia, unde existau resursele necesare pentru productii mari de portelan.

Multe din aceste produse nu poarta marca firmei care le-a fabricat, iar informatiile despre unele ateliere si firme s-au pierdut in haosul razboiului, care avea sa distruga practic aceasta industrie. Cele mai cautate din aceasta perioada sunt modelele realizate in raspuns la dorinta copiilor de a avea jucarii cat mai realiste. Asa ca marii producatori precum Kämmer si Reinhardt, Heubach si Kestner au scos pe piata modele de calitate, foarte scumpe si atunci, care reproduceau cu deosebita acuratete trasaturile chipului uman, cu un realism admirabil si astazi. Sunt cele mai cautate de colectionarii de astazi, la fel ca si papusile realizate in intregime din bisque, care erau inca de atunci mai curand obiecte de colectie, fiind mult mai fragile.

Si pentru aceste papusi calitatea variaza foarte mult, chiar in acelasi lot sau aceeasi serie. Sunt de preferat exemplarele cu trasaturi foarte atent realizate in locul celor de serie. Ca o curiozitate in aceasta perioada au fost produse foarte putine bucati cu gura inchisa, in timp ce majoritatea avea gura deschisa. Preturile variaza de la 200-300 dolari la cateva mii sau zeci de mii pentru cele mai greu de gasit.

http://www.incasa.ro